Cristelniță înrourată

Ah, dragul meu! Cum cade lin zăpada,
Prin fața casei nu văd pașii tăi.
S-a îmbrăcat mireasă azi livada-
Să te întorci, aș inventa eu căi,

Pe care să revii precum lumina,
Care-și revarsă zilnic seva-n noi,
Pământul viu ți-a înălțat tulpina,
Să te întorci coroana mea de ploi!

Privirea ta, culoarea mea senină,
Curajul tău de-a fi un muritor-
Parcă te văd. Ființa mea velină,
Făceai din moarte viața ta ușor .

Vezi, sfântul meu, cum picură scânteia
Din ceara-n care pur ai adormit,
M-aș fi născut doar pentru-a fi femeia
Ce trupul tău de vânt a zămislit.

Dar tu te naști. Renaști cum ai murit.




©Luminița Amarie