Poți să mă lași oricând
Dar să îmi spui că pleci
Să-ți știu plecarea
Prezența ta eu o simt dureros
Fără durerea din tine sunt pustie
Cunosc pustietatea,
Mi-e teamă doar de ceea ce port în mine
Mi-as auzi propriul țipăt
Îl știu și pe el.
Prin tine pot să respir
Începusem să uit înainte să vii
Am vrut să te alung căci știu ce simt
Nu trece noapte să nu te văd.
Noaptea este durerea oamenilor singuri, dragostea mea.
Atât, atât, nu vreau nimic să-ți iau și nici nu am ce-ți da...
Ia tot ce vrei, eu sint doar răni, nu pot să-ți folosesc. esti libertate, te-am învățat, prin tine am aflat cine sunt, și am devenit eu.
În rest cum știi, îmi este dor de tine și mi-e frig.
Dar să îmi spui că pleci
Să-ți știu plecarea
Prezența ta eu o simt dureros
Fără durerea din tine sunt pustie
Cunosc pustietatea,
Mi-e teamă doar de ceea ce port în mine
Mi-as auzi propriul țipăt
Îl știu și pe el.
Prin tine pot să respir
Începusem să uit înainte să vii
Am vrut să te alung căci știu ce simt
Nu trece noapte să nu te văd.
Noaptea este durerea oamenilor singuri, dragostea mea.
Atât, atât, nu vreau nimic să-ți iau și nici nu am ce-ți da...
Ia tot ce vrei, eu sint doar răni, nu pot să-ți folosesc. esti libertate, te-am învățat, prin tine am aflat cine sunt, și am devenit eu.
În rest cum știi, îmi este dor de tine și mi-e frig.
© Luminiţa Amarie Scrisori albe
