Poemul nopții

Bărbatul acesta iubește o femeie

Iubește o femeie singură bărbatul acesta
O vede noaptea plimbându-se prin casa lui
O vede cum se dezbracă pe marginea patului
Aproape că îi poate sfiora spatele, părul - anotimpul încețosărilor,
al mângâierilor
Bărbatul acesta Iubește o femeie plină de durere
Îi vede întinderea pielii albe, sidefie, ca un câmp pustiu îmbătrânit de cruci,
îmbălsămat în absențe și târziu
O vede cum își cutreieră chipul privindu-se îndelung în oglindă
Gesturile, frica, pudoarea, taina, dorința, castitatea unui trup însingurat, vintrele rădăcină
Cu mâinile își cuprinde chipul
și nu privește niciodată către el
O vede cum tace, cum tace și cum oftează
Un bărbat singur iubește o femeie singură
Femeia aceasta locuiește în pieptul lui
Femeia aceasta îi ține mâinile în mâinile ei
El o vede cum plânge și cum ochii ei își schimbă paloarea
Femeia aceasta bea din apa lui, doarme în brațele lui, suferă în inima lui, speră cu rugăciunea lui
Un bărbat singur și puternic
iubește
o femeie singură și puternică
Femeia aceasta a intrat în viața lui
Respiră din aerul lui
Tremură din carnea lui
Țipă din tăcerile lui

Femeia aceasta intră în fiecare noapte înăuntrul lui
îi locuiește viața și fiecare cădere

Bărbatul acesta
Iubește femeia
singură și femeie

Și se
întreabă zi de zi de ce o vede numai noaptea

O femeie singură și puternică
undeva
în lumea aceasta noaptea iese din ea

 



© Luminița Amarie