de câteva zile merg pe plajănumai când e pustie
de câteva zile
un pescăruș, nu știu dacă este același, vine
se apropie de mine
apoi zboară
pescărușul acesta îmi amintește de cucuveaua albă care
venea la fereastra mea
mă privea în timp ce vestea
moartea din mine
sângele meu devenea un vârtej
apoi pleca privindu-mă
îndelung
ochii ei ca o
frânghie spre ochii mei
treceau prin sticla ferestrei
adoram înfiorarea albului
din ochii morții
așa a și fost
treptat au murit
toți cei pe care îi iubeam
sufletele lor albe
s-au legat unul de celălalt
devenind frânghia pe care
cucuveaua
o arunca spre mine noapte de noapte
de-o vreme nu mai vine
poate că am murit.
© Luminița Amarie
