azi este imposibil autenticul
mâinile nu mai transmit fiori
doar mâna ta mai păstrează
poeme
niște poeme de carne
în căușul lor
forma umerilor goi ai unei femei pe care
nu ai întâlnit-o niciodată
dar o iubești poate
aceasta este de fapt iubirea
îi știi privirea și îi cunoști tendințele primare
chiar sălbatice de a se îndrăgosti
de a se dezgoli apoi de-a te privi de peste umăr
era o vreme a iubirii
o vreme a copilăriei
o vreme a iertărilor
și cea mai tristă dar năucitor de frumoasă
era vremea amintirilor
acum tu nu-ți amintești decât că ești singur
iar ea nu știe de ce mereu îi tremură genunchii
nu știți niciunul de ce sunteți pe același drum
dar niciodată nu vă puteți privi în ochi
nu știți nimic și sunteți fericiți cu asta
voi măcar ați iubit (...)
......................................
puțin contează ce ai
mai mult ce ai avut
căci în cele din urmă toate devin amintiri
pe malul mării două umbre
privesc un pescăruș
același pescăruș
își vor aminti zborul.
© Luminița Amarie
