Din ochii tăi, întunericul

am fi putut să facem schimb de frăgezime
tu porți
de când mă știu în ochi ferestre
prin ele
am ajuns departe
niște lumi fără nume am descoperit în ei
Ah!
ochii tăi întunecați ca vântul
ochii tăi ca un țipăt de pasăre mută
ca o aripă smulsă
un gol în mine au lăsat ochii tăi
acolo am divagat toată noaptea simțurilor mele
în ochii tăi am făcut dragoste
în ochii tăi am trecut plină de mâini
m-am întors goală și neîncepută
eram ființa ta
atât de bătrân era sufletul meu
din tine vie m-am întors
în pământul ochilor tăi
am îngropat toate crucile
apoi din el m-am ridicat femeie
Ah! Și eram frumoasă, frumoasa stâncilor din ochii tăi eram
dorința slăbiciunilor tale eram
ancoră, casă, masă, pâine, iertare, trădare, carne, apă, început eram
Moartea ta am fost și ți-am rămas o firavă, uitată rugăciune
Atât e târziu acum în mine,
te rog, de acolo, din groapa ta înflorită
din văgăuna ta poleită cu tristeți,
din adâncul tău din care răsare fremătând iarba înrourată cu sânge crud
aburind toate pietrele ce-mi adâncesc picioarele în acest drum rupt
trimite-mi o lumină
să pot închide ochii și să uit cine sunt fără tine.




© Luminița Amarie