O scrisoare care știu că va ajunge la tine după noiSunt aici, scriindu-ți o ultimă scrisoare,
cum spun mereu, căci
mereu pentru noi e sfârșitul.
Nu știu cum au trecut aceste zile fără tine.
Umbra lui August aduce în inima mea
urme de zăpadă,
O adiere de vânt cu glas de tânguire, trezește în mine
o aprigă nostalgie.
Fără aripi am trăit de când nu ai mai dat un semn,
și la nimic azi nu mi-ar folosi să-mi crească fără tine.
Liniștea acestei dimineți,
Gesturile pe întuneric,
Tălpile,
Podeaua rece,
Cafeaua de pe aragazul martor unei ferestre prin care
se naște lumina,
și cântul unui cuc, poate pui,
Alt început de drum,
Alt bun rămas.
Iată singurătatea.
© Luminița Amarie
