Ți-am spus că plasa pentru fluturi are glas
Și ori de câte ori moare unul simți o cutremurare a ființei
Ți-am spus că sânge curge din inima pietrei
Doar să iubești adânc, să uiți, să te pregătești pentru încoronare
Să te lași purtat de chemarea vocii de după zidul acela
Unde atârnă liane și lilieci se transformă uneori în licurici
Ți-am spus să nu te ferești de umbrele
Care te vor înfășura noaptea
Când cobori în inima ta
Acum că le știi pe toate mă adâncesc în tine
Ți-am spus că eu sunt tu, ți-am spus.
(p o e m) (s (u) p (u) s
© Luminița Amarie
