Stare IX

Mă gândesc să-ți mai dau câte-un semn
Nimic nu-mi poate umple mâinile
Pianul, străzile ornate cu romantismul cenușiu
Parisul păsărilor negre
Cafeaua teraselor pline de poeme
Aș putea asculta zborul pescărușilor la răsărit
Aș putea privi oamenii în ochi în metrou
Când vin obositor de singuri seara acasă
Aș putea face orice, orice numai să umplu golul
Orice numai să-mi amăgesc certitudinea că ești tu.


Dragul meu,
să te uit e ca și cum aș vrea să
înlocuiesc un țipăt cu o tăcere.


© Luminița Amarie