Când plouă noi

Când plouă
Ca și cum am trăi noaptea
În ritmul căderii stropilor rotunzi
Cu zimți
Uneori arterele subțiri se deschid Sângele tău
Cu viteza sfârșitului mă inundă
Torent
Lin
Atât de calm
Cazi obosit pe trupul meu
Deschizături se întrezăresc la lumina
Fulgerelor amare
Coapte de dor
Seceta crestează pâmântul meu
Punând distanțe de linii între noi
Alergând
Cu o frică parcă sălbatică
Îmi intri prin vene gâfâind


Nu mai știu care din noi doi sunt eu.




© Luminița Amarie