Din lumină

Când eram mică tata mă ducea pe umeri la bunici

Acum că am crescut tata nu mai are unde să mă ducă
dar i-au înflorit pe umeri florile


curajul
unui erou stă în frica lui de elogii (acesta este tatăl meu!)


Este cred o scară către cer plecarea unora dintre noi



Nu, azi nu sunt singură
noaptea trecută am visat din nou
și căprioarele au venit la noi
în sat


Ard lumânări în palmele mamei mele


eu scriu ca și când din nimicul meu ar crește aripi...


© Luminița Amarie