dacă mâine totul s-ar sfârși
aș vrea ca tata să știe
cât de mult îl iubesc
iar mama să știe
că ea e sfânta mea
aș vrea ca toți cei pe care i-am iubit să știe că
le-am dat o clipă din viața mea
că a fost gratuită acea clipă care iată mie mi-a scurtat viața
și lor le-a prelungit-o
mereu clipa...
dacă mâine totul meu ar lua sfârșit aș vrea să se știe
că niciodată nu am vrut
nimic
decât
poate
ca uneori
oamenii să simtă că pot fi fericiți
și de aceea i-am mințit
sau i-am lăsat
să se mintă
aș vrea
să se știe că și eu am greșit(nu de puține ori)
și eu am trădat
și eu am uitat și am furat flori
(și nu doar)
vreau să știe cei cărora
le-am umbrit seninănatea
că eu le-am fost
cât am putut
și că tot ceea ce am
trimis
luat
dăruit
a fost o întâmplare
vreau să știe cei care au auzit
numele meu
că nu-mi aparține acest nume
că nu știu cine mi l-a dat
dar că eu nu am fost demnă
să
îmi asum lumina din el
decât când mi-am fericit părinții
dacă mâine ar deveni un azi neașteptat și tragic
un final cum dealtfel nu poate fi decât
neprevăzut
aș vrea să spun
poate unicul adevăr
în care cred
care știu că e
unul
vreau să recunosc
că din nevoia de a fi iubită
am călcat
pe inimi de flori
am scris poeme pe care le-am simțit în sânge
ca apoi
să nu devină
decât imortalizarea unor clipe vii
vreau să spun că niciodată
nu am fost ceea ce alții și-au închipuit că sunt
faptul că m-au confundat
cu o simplă imagine
m-a durut
chiar dacă am tăcut...
vreau să recunosc
că am fost poate o greșeală
a acestui timp
de la care nu am învățat
decât să regret
și încă ceva
nu am iubit decât o dată.
© Luminița Amarie
