Dar fericit

Cum suntem singuri, singuri și ne paște -
Sfârșitul ca un imn înălțător,
Am alungat și spiritul din moaște-
Ne vindem unui timp necruțător.


Purtăm în noi tăria și trecutul,
Dar ne-au orbit atâtea sărăcii.
Orfani de duh, ne bem din lut năutul,
Și ne rugăm în cor la avuții.


Mă doare trupul, Doamne dă-mi tămâie
Să merg să ard la casa de la sat,
Să-i rog pe sfinții mei să mă mângâie,
Să pot să-i pregătesc eu morții pat.


Să stau un pic la masa mea de ceară,
Să plâng mai mult, căci lacrimi am din plin,
Și să mă rog lumina să nu piară,
Să-mi beau încet paharul de pelin.


Să simt din nou fiorul veșniciei,
Să știu că în zadar nimic n-a fost,
Căci de-am căzut și pradă nebuniei,
E pentru c-am trădat în zi de post.


Să-mi cer iertare de la noaptea toată,
S-apuc să mă îmbăt cu amintiri,
Privind la viața mea ca la o roată,
Un cer înnourat de fericiri.


Cum suntem singuri, singuri și finalul -
La toți pe rând ne este hărăzit,
În casa mea vreau să-mi termin jurnalul,
Precum un simplu om, dar fericit.




© Luminița Amarie