Să nu fiu eu povara

În mine s-a pornit o avalanșă
adună Doamne îngerii și așază-i cu mâinile
cu sufletul
în fața cerului
în fața pământului
adună-ți Doamne toți îngerii
lasă-le doar pruncilor
restul adună-i Doamne că în mine
s-a pornit o mare furtună
adună-i Doamne că mi-e teamă
mi-e teamă de mâinile mele care
înfloresc
de această forță care s-a trezit în mine
de această sete care îmi istovește
sufletul
care îmi paralizează orice mișcare
care îmi epuizează orice gură de aer înainte
de a o respira
care îmi cuprinde și trupul și sufletul cu o tărie răscolitoare
cheamă-ți sfinții din icoane
strigă toate păsările cerului
imploră Doamne mamele să-și țină
pruncii în palme
să le vorbească
să-i pregătească pentru prăpădul acestei vieți
și te implor Doamne
cheamă îngerii
și pune-i în fața cerului
că sufletul meu
vrea să zboare
vrea
vrea
vrea
și nu-l mai pot stăvili
s-a pornit înlăuntrul ființei mele un vânt
care îmi ia somnul
îmi ia visele
îmi ia și timpul în care
nici nu cred
adună-i Doamne
adună-i și cere-le să-mi poarte de grijă că eu nu mai știu de mine
primește-mi Doamne ruga
aceasta
nu vreau nimic
nu cer nimic
cheamă însă toți îngerii
și spune-le să păzească
omul pe care îl iubesc
căci mi-e teamă de
această
limpede
tulburătoare
gingașă
sălbatică
sfântă
păcătoasă
și firavă
iubire ce i-o port
mi-e teamă că îi va
copleși
speria
strivi
ființa

Și, Doamne, eu nu vreau să dor!





© Luminița Amarie