Ritualul tainic al poverilor

Și te-aș iubi precum un cerșetor
Din libertatea sa își face faimă,
Cu felul meu plăpând, apăsător,
Din suflul meu ți-aș face ție haină.


Nu mi-ar păsa de nimeni și nimic,
Am fi doar noi, o lume-ntr-o ființă.
Când ochii către tine îi ridic,
Să fii izvorul meu de pocăință.


În tine să mă porți, în frica ta,
În ochii mei să îți îneci tumultul,
Pe cerul meu să fii același Ra,
Ce-mi izvorăște din adânc cuvântul.


Poftește dar, acum, la masa mea,
Să-mi mai albești povara, ia-mi durerea;
Acest pocal cu lacrimi ia și-l bea,
Îmbată-te în taină cu tăcerea.


© Luminița Amarie

Citește și alte poeme