Iubirea mea albastră

Căci dragostea ce-ți port, e ca nebuna,
Geloasă sunt pe tot ce îți atinge mâna!
Pe tot ce tu privești, pe tot ce te privește,
Doar trupul meu nebun, cu sufletu-ți vorbește.

Te vreau aici, când tu îmi ești în brațe,
Mi-e frică de lumină, să nu mi te înhațe.
Pe drumul care pleci, mă pierd prin pași de lut,
Din râvna ce ți-o port, îmi fac în lume scut.

Mă cert cu vântul, norii, cu cerul ce te vede,
Cu gândul tău mă lupt, iubirea când nu-mi crede.
Mă lupt cu visele, râvnindu-ți somnul lin,
Înnebunesc știind că pleci și-am să suspin.

Căci dragostea ce-ți port e ideală,
Plecarea ta mă duce de dor către sminteală!
Geloasă sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră.
Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră!


© Luminița Amarie