În lumea noastră cerul e senin

Din crucea unor doruri călătoare,
Ți-aș face, cred, blestem pentru vecie,
Și te-as trăi precum o sărbătoare,
Mi-ai fi către sfârşit, la pat, făclie...


Apoi, când lumea asta vinovată
Pe rana noastră va turna veninul,
Vom ignora, cu inima-mpăcată,
Doar noi în vise ne-am trăit destinul.


Când toți plângând în pumn au să regrete
Că le-a fost dat să stea aici o clipă,
Tu nu-ți vei mai dori să se repete -
Ești înălțat la cer cu o aripă.


Nu sunt păcate astăzi să ne știe,
Când știu că mor nu doare așteptarea -
În iadul de aici, eu ți-am fost ție,
Dar nu în lume este împăcarea.


©Luminița Amarie 


Citește și alte poeme