că îți semăn prea mult
și că nu mi-ai spus niciodată
ce aș fi vrut să aud
pentru a mă simți în siguranță
poate că nu m-ai luat niciodată
în brațe
și nu m-ai ținut de mână
când priveam
la copiii din jur
copilăria
și nici nu mi-ai cumpărat jucăria aceea
ce mi-am dorit-o doar în gând
știam că nu avem bani de
cumpărat amintiri
tată
eu ție nu am ce-ți reproșa
nu e vina ta că n-ai știut să mă
înveți să spun "te iubesc"
că nu mi-ai spus-o niciodată
și nici acum
că am vârsta la care tu
m-ai plămădit nu știu
să rostesc aceste cuvinte
dar le simt, tată!
le simt ca pe un calapod
pe umeri și știu că
asta pe tine
te face fericit
știu că te mândrești tată
cu mine
o ființă care îți poartă
sângele dar pe
care nu ai sărutat-o
niciodată de
noapte bună
nu e vina ta că nu m-ai
lăsat să mă joc până târziu
și să-mi crească mânuțele
încet
eu am crescut repede
și nu-mi amintesc să fi fost
mică
dar azi sunt puternică, tată
și tu te mândrești
cu asta
chiar
dacă nu știi cu ce și de ce
chiar dacă
poate nu mă cunoști
chiar dacă nu m-ai văzut niciodată
plângând în pumn
de dorul a ceea ce nu am avut
vreodată
și mi-am jurat că nu voi
zămisli decât
copilărie în tot restul
zilelor
pe care ți le voi dedica
pe toate tată
toate sunt ale tale chiar dacă
tu nu mă mă auzi și probabil
nici nu o vei face vreodată
nimeni tată, nimeni nu te poate
iubi ca mine
eu
pruncul care azi cerșește iubirea
și se îmbată cu orice alint
sau vorbă caldă
căci nu am avut timp
să cresc încet
și să fac deosebirea
între iubire și iluzie
tată eu ție nu-ți pot
reproșa că nu mi-ai dăruit
copilăria
căci tu ai muncit tată
și îmi aduceai mereu ceva dulce
și pâine caldă în buzunarul
acela plin de tutun
de la țigări Carpați
cărora și acum le simt mirosul
nu e vina ta
tată
că visele mele au fost furate
unul câte unul
eu am învățat să muncesc
pământul și să cresc copiii
în timp ce eu eram
de fapt copilul
nu, tată, nu e vina ta că eu mi-am dorit
școala ca pe un
dar și că nu m-ai lăsat niciodată să
cred în miracole
și în mine
de aceea și acum tremur în
fața mea și a singurătații
pe care mi-am asumat-o de dinainte
de a fi
și mă iubești tată,
mă iubești
îți sunt lumina ochilor
văd prin tine
și știu că ai mânca cerul
și pământul
să mă știi fericită (chiar dacă nu știi ce înseamnă asta )
ți-ai vinde sufletul
și ai muri
pentru mine
tată, eu ție nu am ce-ți reproșa
decât că te iubesc
mai mult decât
poate iubi un copil
fără copilărie.
|
|
|
©Luminița Amarie
