Clipe răstignite

Coboară-ți privirea
omule
fii viu
ascultă-ți sângele din mâini
Dragul meu
cred că ziua de azi e o
chemare
se plimbă prin lumini
umbre ticsite
de durere
De ce când vrei
să strigi
taci
De ce când ești trist
mă strângi în pumni?
Unde pleci
fără sufletul
meu
ce să fac eu cu o inimă
ca o nucă seacă
fără tine?
Dintre toate aceste
umbre
care plâng
aceste surogate
care se prefac că tremură
rămâne
distanța dintre noi
care poate fi
înlocuită (poate) cu acest
poem
pe care (poate) nu-l vei înțelege
dar mă vei iubi
Pe mine tu
mă vei iubi!
În mine tu vei plânge
vei striga
vei privi
vei muri răstignit
pe pereții inimii
mele
plină doar de tine
Coboară-ți privirea
către mâinile
mele
omule
domnul meu târziu
lasă urmele umbrelor în urmă
uită o clipă
durerea acestei
vieți
privește cerul
din mâinile tale
ascultă-ți inima
ce se zbate în distanța dintre noi
și atinge-mi
privirea
atinge-mi
durerea și închide-mă
în gura de
aer pe care acum
acum o cuprinzi
cu sufletul


© Luminița Amarie 

Citește și alte poeme