În ochii mei să te cuprind e simplu - Tu nici nu știi de când îmi dormi în ei.
Pe insula din trup îți sunt periplu,
Precum un lacăt este unei chei.
În palma ta s-adorm îmi pare rostul -
Tu nici nu știi de când mă porți în trup,
Demult tristeții mele îi ești costul;
Nici de-aș seca din tine nu mă rup.
Prin părul tău doar eu mai știu cărarea,
Doar eu și vântul te-am mai mângâiat.
Din tot ce-a fost anihilez trădarea -
Sunt eu ce-a care-n taină te-a vegheat!
Prin patul tău,eu îți rămân paloarea,
Și-am să-ți miros mereu a flori de tei.
Lumina ta mi-a dăruit candoarea;
De ce m-alungi când știi c-ai să mă vrei?
Și cum să uit lumina dimineții
Când porumbei la geam ne contemplau.
În ochii mei vedeai cum plâng sticleții
Și norii altui cer se răzbunau.
În mine, astăzi, să trăiești îmi pare
Firescul sfânt, al rostului de-a fi.
Ești taina mea ... durerea mea cea mare ...
Din tine plec ... mă-ntorc în orice zi.
© Luminița Amarie
Citește și alte poezii:
