Tu ești frumosul meu străin din vis,
Eu sunt femeia de lumină,sunt o pată.
Acum pe-un drum de ceață am pornit,
Te văd cum mă aștepți cu frica-n mâini.
Știi bine cât aș vrea tu să fii fericit
Și-n ochii lumii simpli [-] doi străini.
Povestea noastră să fie o taină
Ce n-au trăit nici lumi care s-au stins.
Din mângâieri noi să ne facem haină
Și să pășim apoi pe-alei, cu părul nins.
De mână să mă ții o veșnicie,
Eu dreapta ta să fiu în orice ceas,
Nebuni fiind trăind o nebunie,
Tu vorba mea ce tace fără glas.
Să-mi fii lumina nopții,eu ție dimineața.
Povești să depănăm la prunci cu păr bălai,
Să nu simțim sfârșitul și simplu trăind viața
Să fim noi o poveste,iubirii să-i fim plai.
Povestea noastră n-are să se scrie,
Noi o trăim în feluri netrăite.
Doar Dumnezeu de ea o să mai știe;
Povestea mea ești astăzi tu,iubite!
© Luminița Amarie Alte poeme
