Cum aș putea acum să fug de tine?Mi-e dor de-nnebunesc în brațe când te țin,
Dar o durere mută se zbate crunt în mine,
Și-n sufletul meu pur azi parcă-i doar venin.
Cu cine să te-mpart când eu doar te iubesc?
Cui să i te închin când tu ai aripi rupte?
Și inima mi-aș vinde să te tămăduiesc,
Și flăcări de fiori să îți aștern pe frunte.
Am vrut să te-ngrijesc mereu, nu doar o viață.
Cu mine ai fi fost iubit și împlinit,
Dar azi parcă te pierd, am mâinile de ceață
Mai bine plec din noi, să nu te simt mâhnit.
Și ce-aș putea să-ți iert, atât de drag îmi ești
Ți-aș închina tot rostul să te știu fericit
O lume-ngenunchează când simplu îmi zâmbești
De ce mă doare pieptul, în el te zbați mocnit.
Cum pot eu astăzi să te îmbrățișez,
Fără să nu mă doară știind că voi pleca?
Din tine mă voi rupe, dar am să te păstrez;
Te las să-ți fie bine, n-am drept la lumea ta.
Și am să te iubesc tăcut, desăvârșit,
De ai să te întrebi cine îți poartă dorul,
Eu nu te-am judecat, eu numai te-am iubit;
Dar azi vreau să te las să îți continui zborul.
Citește si alte poeme
