Nu știu acest poem ce-mi va aduce,În veci nu cer ce știu că nu pot da,
Dar eu din viața mea îmi fac o cruce,
Și pururi nu m-aș naște-altcineva.
Dacă mânia mea se naște-n mine
Și port păcate ca un răstignit,
N-am lepadăt ce sânge-mi curge-n vine -
Și am iubit, atâta am trăit!
N-am judecat, eu știu ce-i nedreptatea!
De când respir sunt zbor tot eu pământ,
Mi-e martor Dumnezeu că-ntâietatea-mi
Cu cerul a făcut un legământ.
Când dorul a-nceput să mă-ncolțească,
Simțeam cum doarme-n mine Dumnezeu.
Tăcerea mea mi s-a părut firescă,
Consolidam tăcând cetăți de zeu.
Doar pașii mei mai știu acum cărarea
Spre tot ce-am fost și n-am putut avea,
Durerea mea mi-a însemnat scăparea.
Și-n veci eu nu m-aș naște-altcineva.
Ființa unui om nu-mpovărează -
Se naște liber moare-nlănțuit,
Când simți că-n pieptul tău fiori pulsează
Tu să nu uiți că "ești" ce ai iubit.
© Luminița Amarie
