Știu că vine o zi, tu-ai să-mi ceri să te cred, Tremurând, am să tac, voi iubi și-am să pierd.
Vom avea un final și-o să ningă-ntr-un fel -
Numai sufletu-n noi va rămâne rebel.
Vom avea ca reproș ani în care-am murit,
Când credeam că iubim, însă doar ne-am mințit.
Vom citi cărțulii unde îngeri striviți,
Ne așteaptă tăcuți, prin cuvânt răstigniți.
Vom pleda vinovați și vom spune în noi,
C-am fost buni și-am iubit (aruncând cu noroi).
Că vom fi mai curați (imitând arogant),
Un zbor frânt și gângav, aspirând spre înalt.
Știu că vine o zi când ne vom despărți,
Încetând să ne fim, cred că-n noi vom muri;
Și-o să ningă prin noi sânge, crini, neauă crudă,
Și chiar de-ai să mă strigi nimeni n-o să te-audă.
Și-am să-ți scriu un poem, doar să ai ce să porți,
Când în zile pustii ai să fii tras la sorți -
Și-o să-ți țină de cald, și de rost, și putință,
Când din nou vei clădi dragostea pe-o dorință.
Și-ai să plângi, și-am să plâng, și-apoi am să te iert,
Și-ntr-o iarnă din nou mă vei strânge la piept.
Pân' atunci te aștept, rătăcind prin altare,
Și mă-nchin unor zei ce-mi pun iod în pahare.
Știu că vine o zi când ne vom despărți.
Eu atunci voi muri și-am s-aștept să mă-nvii.
© Luminita Amarie
