Eu știu că ai să plângi, cu gând mereu la noi,
Dar nu uita căci purul, răsare din noroi.
Azi sufletul meu este la lotuși mâl, la nuferi,
În trupul meu bătrân el moare căci tu suferi.
Mi-e frică, știu că plângi, și sufletul meu plânge,
Inima mea aleargă, din urmă nu te-ajunge.
Eu știu că azi regreți, eu știu că n-ai uitat,
Doar tu m-ai auzit în vis când te-am strigat.
Iubitul meu pierdut și trist de-atâția nori,
Cu mine-n gândul tău eu știu c-ai să și mori.
Mi-e sufletul bolnav, gângav cu aripi rupte,
Mi-e sufletul uscat ca piatra de pe-un munte.
Te-aștept să te întorci, să lepezi drumul tău,
Mi-e sufletul sărac, sunt ancoră spre hău.
© Luminița Amarie
