Mereu m-asemănai cu trandafirii
Ce au eternul clipei ca destin.
Sculptezi în mine îngeri ce trădează,
C-o simplă mângâiere un etern.
În trupul meu de fum, fiori pulsează,
Mă simt ca o himeră în infern.
Și tremur, îmi cutremuri neființa,
Credeam că ești un simplu trecător.
Atee - te implor să-mi fii credința,
Doar tu să-mi fii povara crucilor.
Mă răstignești pe crucea șoaptei tale,
De sete te cerșesc ca în deșert,
Pe trupul meu de fum te plimbi agale,
Real îmi ești în tot ce mi-e incert.
Sub pașii tăi cad stelele învinse,
Te-aș săruta să pot trezi din morți -
Atâtea clipe care azi sunt stinse,
Pe noi ne-au torturat aceeași sorți!
Cu-atingeri îmi sacralizezi păcate,
C-un suflu-ți face din mine adăpost,
Și te iubesc și sfânt și-n nedreptate
Precum un gând de "doi" în zi de post.
Azi, obosiți rostim o rugăciune,
Un crez ne facem doar din ce trăim.
Iubește-mă șoptit, căci vom apune,
Însă iubind vom ști să și murim.
© Luminita Amarie
Alte poeme
