Nici părul tău, nici pielea ta de crin,
În stea ce cade lin eu mă voi stinge,
Și o să mă auzi cum trist suspin.
Dacă prin lume pașii ți-i vei pierde
Și o să mă asemeni cu străini,
Știi, gândul meu, numai în tine crede.
Doar eu te voi feri de cei haini.
De vor fi zile când ochi-ți vor plânge
Și nopți când somnul te va ocoli,
Încet, dar gândul meu la tine-ajunge,
În frig și-n întuneric te-a păzi.
Și să nu fugi de vremuri când durerea
Altar din trupul tău își va clădi,
Căci eu, prin rugă, trimit mângâierea,
Și-un înger va veni când vei dormi.
Să nu te temi frumosul meu de noapte,
Căci eu cobor încet precum un nimb,
Din stele care mor voi face șoapte,
Și în iubirea mea o să le schimb.
Acum, eu prea departe sunt de tine,
Dar tu în palme ții sufletul meu,
Străinul meu frumos, o vreme vine
Când suflul tău voi ține-n palme eu.
Alte poeme semnate de Luminita Amarie
© Luminița Amarie
