Privește, iubește, așteaptă

Am aflat nu de mult că trădarea
Stă în cei ce ignoră privirea,
Că în veci n-ai să-ți afli scăparea
Când confunzi ani întregi cu trăirea.

Că iubirea se-nfige în tine
Când în palme ții suflul durerii,
Cât de rău ți-ar fi fost, tot ți-e bine,
Când un suflet ți-înseamnă imperii.

Că pe străzi merg cu tine icoane
Iar in față iubirea sporește,
Încrezându-te-n gesturi umane,
Din anost poți să-ți faci o poveste.

Și în clipa eternă rămasă,
Mă mai am doar pe mine, pierdută,
Sfinți și îngeri m-așteaptă la masă;
Viața mea nu e-n van, nici trecută.

© Luminița Amarie

Alte poeme semnate de Luminita Amarie