Nuferii răsar din lut

Nu-ți fie teamă de tăcere
Chiar de-i funestă, de mormânt,
Din întuneric, prin unghere,
Lumina va țâșni cu-avânt.

Tăcerea e cuvântul vieții,
Mult prea adânc spre a fi spus,
Lumina doarme-n noaptea ceții,
În întuneric s-a ascuns.

Nu te feri de urâciune,
Nu te ascunde de dureri.
Oameni cu chipul de tăciune,
În suflete poartă averi.

Lumina-nvăluie pământul,
Dar întunericul e scut,
Ne e și taina și cuvântul,
Din întuneric ne-am născut.

Nu-ți fie teamă, nu fugi,
Din taine omul e făcut.
Cu vorbe nu te amăgi,
Și nuferii răsar din lut.

© Luminița Amarie

Alte poeme semnate de Luminita Amarie