Mi-aș îmbrăca tăcerea-n catifea
Și-aș lua pământu' aceasta-ntreg la pas.
Și-așa m-aș rătăci prin gândul tău,
Și-n tine mii de vreri aș răscoli,
Străinii s-ar pleca la chipul meu
Iar eu numai pe tine te-aș iubi.
Eu,verosimil, crunt și luminat,
Ți-aș spune-un gând, un gând neînceput.
Din palma ta mi-aș face un palat,
Din tine doar mi-aș face rost și scut.
Afară ninge, zici că-i prima zi
Dintr-un sfârșit al zilelor de rând .
Cu Bach și vin pe tine te-aș sfinți
Și îngerilor tăi doar să mă vând.
S-așterni tăcut pe mine ochii tăi,
Lumina ta să-mbrace chipul meu,
Ca un totem aburi și vâlvătăi,
Mereu legați, mereu un Dumnezeu.
Iar frigul meu să-ți fie un destin,
Eu alb să-ți fiu în fiecare zi.
Ierni goale fără noi să risipim,
Te voi sfinți ca să te pot trăi.
Afară ninge, eu la brațul tău,
În mine crezi, azi mă iubești și-atât.
Privește-mă, te vezi pe chipul meu
Și te iubesc, cât te iubesc de mult!
© Luminița Amarie
