.gif)
Femeie, câte lumi se rup, renasc din tine,Prin inimi ce s-au stins, tu flăcări poți s-aprinzi.
Ești viața cea din timp, comoară din ruine,
Doar tu ca o fecioară la ceruri tot întinzi.
Femeie, cine ești- doar Dumnezeu te știe -
În cărți ți-au închinat elogii toți poeții,
Războaielor ce-au fost, tu păcii i-ai fost glie,
Tot tu căminul lumii, tu dătătoarea vieții.
Pe trupul tău de crin, s-au scris izbânzi și vise,
Prin părul tău de grâu, tomnatic abanos.
Doar tu mai știi să-nvii speranțele ucise,
Doar tu iubești cu duhul și trupul mlădios.
Femeie, anotimpul iubirii, demnitatea,
Comoară care-și poartă adâncul în tăcere,
Ești mama-ngândurată, tu semeni bunătatea,
Împaci întreaga lume c-o blândă mângâiere.
Din palmele-ți sfințite gust pâinea cea cu sare,
Din trupul tău se rupe și viața și iubirea.
Femeie, închinarea preasfintelor altare,
Femeie, tu ești viață și viața ți-e menirea!
© Luminita Amarie
