Duminica bunicii

Duminică sub ploaie, duminică plângând,
Azi sfinți-ncet se roagă, bunica-nvie-n gând.

Duminică mâloasă, prohodul unei maici,
Duminica bunicii, pe inimi - pleci - și calci .

Duminică de toamnă, duminică-n răscoală,
 Din mine trup se rupe, mi-e inima de smoală!

Duminică-n bătaie de clopot ce bocește;
În mine mor ecouri, durerea-n mine crește.

Duminica-mi e groapa în care-nchidem trupul,
Ca viermi-nfulecând din viață fără scrupul.

Duminică în slujbă, o rugă în tăcere,
Bunica-n mine doarme, durerea dar nu piere!

Duminică în lacrimi, în tata plânge timpul,
Pe fruntea lui cad picuri, se-nchină anotimpul.

Duminică aprinsă, candele-arzând în Cer,
O veșnică-nchinare, duminică-n eter.

Duminică pustie, în curtea ta bunică
Rămâne amintirea și lacrima ce-mi pică.


© Luminița Amarie



Sursa imagine: http://www.facebook.com/273.ro