E gândul un cuvânt vergin ca ora,
În care îngeri mor pentru-a-nvia.
Se-aseamănă și toamna cu-aurora
În care n-ncepe cerul (cu sânge)-a lăcrima.
Sărutul ,e un fel de rugăciune,
În care-un trup se-nchină și atât.
Te poate arunca în altă lume,
Te-nalță sau ucide-ca un scut.
E clipa o potecă - nemurirea,
Așteaptă-n capăt sau la o răscruce.
Trăim o veșnicie când iubirea
E drumul ce îl ducem, (sau către ea) ne duce.
E gândul poate-o umbră a dorinței,
E poate doar un vis neîmplinit.
Sfidăm cu toții lagărul ființei,
Sperând că împlinirea-i la sfârșit.
Iubirea, e precum o culme sfântă;
O vrem cu toții dar o-ndepărtăm.
Ne credem sfinți rostind o rugă frântă,
Și-așa spre abis toți ne îndreptăm.
E viața poate-un drum întortocheat
Te pierzi de-atâtea ori și-ți mor speranțe,
Dar omule, să nu renunți vreodat'
Căci doar iubirea poate să te-nalțe!
© Luminita Amarie
