Am căutat un rost la toate cele, Și m-am pierdut prin vorbe și-ntrebări.
Am și uitat să mai privesc la stele
Și m-am mințit tăcând de-atâtea ori.
Am adormit la creștet cu chitanțe,
Cu bonuri de valoare și minciuni,
Crezând că voi trăi doar din restanțe,
În suflet semănam numai cărbuni.
Răstălmăcind cuvinte negândite,
Am adunat în conturi rugăciuni,
Făcând din visele neîmplinite
O groapă pentru lei și văgăuni.
Orbită de lucirea bogăției
Și eu am aprobat alt viitor,
Căzând în patima nevredniciei,
În mine m-am uitat întâmplător.
Am și uitat de câte ori mânia
În mine cuibul morții și-a făcut ,
Umbrită de uitare, nebunia,
Și eul m-a făcut să mi-l imput.
Am adormit cu gând la împlinire -
Un ideal din bârfe și gunoi.
De multe ori mi-am și ieșit din fire
Și-am ignorat sfințenia lui "doi".
Când începând să simt în mine focul
Ce l-a aprins din scrum un trecător,
Am început s-abandonez ghiocul,
Când mă plecam în fața tuturor.
Azi nu mai știu nici ora, nici urmarea
A ceea ce-am făcut pentru-a trăi,
Însă scriind, încep s-aud chemarea
Și caut Chintesența de a fi.
© Luminita Amarie
