Chintesența de a fi II

Nu pot decât să-ți spun că te iubesc-
E mult, puțin, e tot ce pot să-ți dau,
Și-n ritmul ăsta crunt și nebunesc,
Nici versurile mele sens nu-și au.


Nu pot decât să-ți spun șoptind acut,
Ce mult te vreau, în fiecare zi,
De parcă lumea-n tine-a început,
Mimând scenografia de a fi.


Nu pot decât să-ți fac un testament,
În care să specific ce-aș dori,
Să te iubesc mimând incoerent,
Pe scena, piesa noastră de-a trăi.


Nu știu decât să-ți cer s-accepți un troc;
Îți dau ce sunt, tu, mi te dai în schimb,
Să mă iubești avar și reciproc,
Iar eu prin tine veșnic să mă plimb.


Nu știu decât să mi te dau total.
Cu porția nu știu, nu pot trăi,
Și-n haosul acesta infernal
Să-mi fii tu Chintesența de a fi.


© Luminita Amarie 
Alte poeme